Alta poveste trista

E dimineata.Mainile ei gingase dau delicat draperia lasand lumina unui soare ametit si palid de decembrie sa intre in casa.Apoi merge la laptop`ul ei…intra si vede aceasi lista fada de prieteni,aceiasi oameni ce nu stiu decat sa se vaite,aceiasi oameni falsi.Dar nu asta era important pentru ea…ea o cauta pe EA,pe cea mai buna prietena.Persoana ce ar trebui sa o sprijine si sa o asculte mereu.Intra EA…dar in loc sa o asculte si sa vorbeasca nu are decat reprosuri sa-i faca.Deja e prea mult.Pleaca.Se uita pe geam dezamagita ..soarele palid lumina doar pe jumatate norii facandu-i sa semene cu niste cadavre vii.Vantul rece de afara sufla grabindu`i pe oameni la casele lor linistitte.La fel isi doreste si ea…liniste.Dar cum poate avea liniste cand totul in jurul ei se prabuseste?Cand persoana care trebuia sa o sprijine necontenit o raneste mai mult decat ceilalti la un loc?Sentimentul de vina si mai ales de singuratate o coplesesc atat pe puternic incat aproape se sufoca.Poate e vina ei ca nu stie sa isi imparta timpul intre prieteni…poate ca are asteptari prea mari de la cei din jurul ei…poate ca…nimic.Ultima picatura de speranta se prelinge incet si dureros…nu asa trebuia sa se termine totul.Altul era menit sa fie sfarsitul.Dar este prea tarziu….efectul somniferelor puternice luate este imposibil de intarziat.Lasa usor capul pe perna cufandunda-se intr-un somn din care nu se va mai trezi niciodata…nici macar cand strigatul persoanelor care o iubeau razbeste peretii de piatra ai casei...