inger ratacit

Plutesc pe aripi de vant
Departe de acest pamant
Ca un inger ratacit
Intr-un mare infinit

Si-n acel infinit
Acel inger ratacit
Da de-o gingasa fecioara
Ce saruta o aripioara
Iar inima-i rasare
Ca lumina unui soare

Dragostea pe loc apare
Precum valurile de pe mare
Si cand valul dispare
Dragostea moare.

fara titlu!!!

Singuratatea noptilor de cand tu ai plecat este coplesitoare. Merg agale pe malul marii...noaptea cea misterioasa o invaluie si o face de nerecunoscut. Devenise un loc sacru, pustiu, unde numai oamenii goliti de orice fel de sentimente aveau voie. Valurile calde ale marii imi atingeau picioarele reci provocandu-mi fiori de placere. Ma opresc. Imi dau jos hainele ce le aveam pe mine. Apa calda a marii ma imbie sa o incerc. Intru usor in ea, senzatia de placere ce o simteam, amplificandu-se cu fiecare pas ce il faceam. Dupa cateva minute ies din apa. Imi caut hainele. Le observ...insa erau in mana unui stain. Hipnotizata de ochii lui albastri ma indrept spre el netinand cont ca sunt imbracata in costumul Evei...nu stiu cum, dar ajung fata in fata cu acel strain. Se apropie de mine si ma saruta...intai usor, tanru..apoi trece la atac ca un leu salbatic si infiebantat..."In acea noapte calda si neagra, luminata doar de luna plina de pe cer, m-am culcat cu un strain..". Dimineata se iveste iar razele soarelui ma trezesc usor...eram singura pe plaja...strainul se carase cu tot cu hainele mele. Acoperita cu cateva frunze, in zonele intime ma intorc acasa. Ajunsa acolo ma cuprind remuscarile...N-ar fi trebuit sa fac asta...Niciodata

poveste reala!!!!!

Inca imi amintesc...imi amintesc de ziua in care ne-am cunoscut...si am vorbit...ziua in care am realizat ca nu este bine sa judeci oamenii dupa aparente...eram atat de diferite si totodata atat de apropiate. Mi-e dor de clipele petrecute impreuna...la scoala, in parc sau in oricare alt loc cunoscut de noi. Acum intre noi exista doar un vid, un gol imens...greselile tale distrugand tot ce, candva a fost frumos...
Lipsesti de trei saptamani...iti distrugi viitorul. Absentele se aduna tot mai multe,relatiile tale cu prea multi baieti, sarcinile avortate...Mda...trei copii omorati, trei suflete nevinovate ce le-ai distrus...
Nu te-ai saturat de toate aceste lucruri? De tot chinul ce il traiesti acasa? Teroarea pe care ti-o impune taica-to?
Ai revenit la scoala...arati oribil! Fata ta este pe alocuri colorata, in special in jurul ochilor cu nuant de albastru inchis...datorate din contactul fetei tale cu pumnul tatalui tau, pe bratul tau este o urma oribila de la cutitul aruncat de el...Putea sa te omoare!!! Trupul tau este brazdat de linii negre si violete ce le ai de la loviturile cu biciul de cai...in ansamblu o imagine oribila...
Stau si ma gandesc...analizez...oare ar fi bine sa am din nou incredere in tine? Sa iti povestesc ultimele mele experiente personale? Asta doar trecerea timpului va stii...iar timpul trece...trece fara sa se uite in urma...fara sa tina cont de amintirile ramase in urma lui...

Legiunuea sufletelor negre....

Ploua...vantul ce bate imprastie stropii ei peste tot. Racoarea ce se asterne cu fiecare picatura ce cade peste corpul meu, inert in mijlocul ierbii. Vremea de afara descrie starea mea de spirit...ma pregatesc de inmormantare...inmormantarea sufletului meu. Ajung in incaperea unde este el asezat. Toate petele negre de acolo, sufletele prezente la inmormantare rostesc aceleasi cuvinte " odihneste-te-n pace suflet al meu"...Impreuna pornim pe acelasi drum. Eu primul, ei dupa mine. Asa formam legiunea sufletelor negre. Ajungem la groapa. E timpul sa-mi iau ramas bun de la toti, inclusiv de la mine. Ma aseaza inauntru. Incep sa ma acopere cu nisip...Fixeaza placuta. "Odihneste-te in pace suflet al meu" scrie pe ea. M-au acoperit de tot. Legiunea sufletelor negre s-a destramat. Am ramas singur. Din nou.....