poveste reala!!!!!

Inca imi amintesc...imi amintesc de ziua in care ne-am cunoscut...si am vorbit...ziua in care am realizat ca nu este bine sa judeci oamenii dupa aparente...eram atat de diferite si totodata atat de apropiate. Mi-e dor de clipele petrecute impreuna...la scoala, in parc sau in oricare alt loc cunoscut de noi. Acum intre noi exista doar un vid, un gol imens...greselile tale distrugand tot ce, candva a fost frumos...
Lipsesti de trei saptamani...iti distrugi viitorul. Absentele se aduna tot mai multe,relatiile tale cu prea multi baieti, sarcinile avortate...Mda...trei copii omorati, trei suflete nevinovate ce le-ai distrus...
Nu te-ai saturat de toate aceste lucruri? De tot chinul ce il traiesti acasa? Teroarea pe care ti-o impune taica-to?
Ai revenit la scoala...arati oribil! Fata ta este pe alocuri colorata, in special in jurul ochilor cu nuant de albastru inchis...datorate din contactul fetei tale cu pumnul tatalui tau, pe bratul tau este o urma oribila de la cutitul aruncat de el...Putea sa te omoare!!! Trupul tau este brazdat de linii negre si violete ce le ai de la loviturile cu biciul de cai...in ansamblu o imagine oribila...
Stau si ma gandesc...analizez...oare ar fi bine sa am din nou incredere in tine? Sa iti povestesc ultimele mele experiente personale? Asta doar trecerea timpului va stii...iar timpul trece...trece fara sa se uite in urma...fara sa tina cont de amintirile ramase in urma lui...