Fericire

Ce este fericirea? Ce o reprezinta? De ce nu ne pot face fericiti pe toti aceleasi lucruri? De ce anumitor persoane le trebuie lucruri mari si bani pentru a fi fericiti iar altii la vederea soarelui simt ca nu le mai trebuie nimic? Fericirea este un dar, un sentiment, o EMOTIE...Nu putem trai o viata intreaga in fericire asa cum nici nefericiti nu putem fi. Ce ma face fericita? Dar pe tine? Dar pe cei din jurul meu...si al tau? Ai stat oare vreodata sa analizezi lucrurile ce te fac fericit? Maruntisurile vietii, banii sau lucrurile mari si grandioase?

Cam greu de definit fericirea...un cuvant cu multe intelesuri.Definitia fericirii sta in caracterul fiecaruia,fericirea este inteleasa diferit,fericirea poate fi limitata pentru unii,si nelimitata pentru altii,fericirea poate veni in sufletul celor ce o primesc.Fericirea nu poate fi cumparata cu bani...fericirea poate fi intalnita in zambetul inocent al unui copil,in mireasma primaverii,in nuanta unei priviri...si chiar intr-o simpla melodie.Nu poti renunta la fericire.Nu poti trai fara fericire.

Am putea asemana fericirea cu milioanele de stele,fiecare stea reprezentand un moment de bucurie.A fi fericit inseamna pentru unii A IUBI.Oare poti fi fericit fara un motiv anume?Trebuie oare sa avem o explicatie logica atunci cand suntem fericiti?Oare copii simt mai profund acest sentiment decat adultii?Secretul fericirii sta in fiecare dintre noi,de noi depinde modul in care percepem si modul in care ne cultivam fericirea.Fericirea este o stare naturala,omeneasca,o stare pe care nu o poti disimula.

Zeci,sute poate chiar mii de filozofi au incercat sa explice fericirea in cuvinte din propriul punct de vedere,insa fiecare persoana simte si percepe diferit.Fericirea nu este egala pentru toti.

A fi cu adevarat fericit inseamna sa nu te intunece niciun gand negru.
Fericirea este atunci cand deschizi fereastra si lasi sa te bucure glasul privighetorilor si mireasma placuta a diminetilor de vara,atunci cand ai prieteni adevarati,atunci cand iubesti si esti iubit,atunci cand razi cu pofta,atunci cand cineva iti multumeste sincer,atunci cand bei o ceasca de ciocolata calda, iarna la -10 grade,atunci cand faci fericit pe cineva,atunci cand te oglindesti in privirea transparenta a iubitului/ei,atunci cand auzi un ’’Te iubesc’’ sincer...si tu simti asta,atunci cand stii ca esti centrul universului lui/ei.

As mai avea multe de spus despre Fericire,dar am sa inchei spunand ca ’’Fericirea este un mod de a trai’’
by Emonica si Bombonyca

Marea...

Marea este locul unde numai oamenii goliti de orice fel de sentimente au voie...merg agale pe malul ei...incerc sa imi alin durerea din sufletul meu...durerea de a nu fi langa mine, indiferenta ta, nepasarea...

Ridic usor capul si te zaresc...un amalgam de sentimente ma cuprind...furie,tristete,URA,IUBIRE...Te indrepti spre mine agale, ca si cum intalnirea cu mine ar fi una nedorita de tine. Nu mai pot suporta distanta de cativa pasi dintre noi si incep sa fug spre tine...iti sar in brate de parca nu te-as fi vazut de cateva luni. In momentul in care iti inconjori bratele peste mijlocul meu simt cum sunt protejata si iubita iar nimeni din lume nu mi-ar putea face rau. Imi las incet capul pe pieptul tau si ascult cum inima ta bate tic-tac in ritmul iubirii noastre...Sarutul tau imi provoaca fiori de placere, iar mana ta aluneca usor pe fundul meu...

Imi spui ca trebuie sa pleci..asa faci mereu. Desi in fata ta par puternica, sufletul meu nu este...Ajung acasa si incep sa rememorez clipele petrecute pe plaja...pe nisipul fin si auriu...amintirea saruturilor tale. a atingerilor imi provoaca aceiasi fiori de placere...mana mea aluneca usor pe fund, apoi in buzunar...gasesc un biletel :"Maine in acelasi loc,la aceasi ora"

Fericita, incep sa scriu proze, versuri, ce-mi imaginez pe moment: "TE IUBESC cum soarele iubeste cerul, te doresc cum florile iubesc apa, te ador cum doresc albinele mierea, mai pe scurt esti viata mea si nu pot trai fara tine, fara atingerile tale, sunt dependenta de tine ca de oxigen, fara el pot trai dar fara tine nu..."

Dimineata se iveste iar razele calde ale soarelui imi mangaie fata. Sar din pat si fug spre locul nostru..sunt atat de euforica si de incantata...de fapt nici nu stiu cum sa descriu in cuvinte ce simt. Te zaresc...insa erai cu altcineva...saruturile si atingerile ce erau pentru mine acum i le daruiai ei...Acele cateva clipe au fost de ajuns sa-mi distruga ultima umbra a sufletului ce-mi ramasese...in locul ei a ramas o durere imensa,enorma.

Usor, trupul incepe sa-mi amorteasca, durerea este prea intensa pentru a fi suportata...Sufletul meu se inalta spre cer iar trupul meu vlaguit este purtat de valurile marii intr-o excursie nemaintalnita...totul contepland superbul apus rosu sangeriu ce il picta natura...