luni, 14 septembrie 2009

Umbre ale trecutului

Linistea camerei mele imi este brusc tulburata de ele...De umbrele negre ce urca usor pe peretii camerei mele...umbre ce se maresc cu fiecare centimetru parcurs.Ma chinuie, ma ranesc, ma urmaresc...vin peste mine, ma invadeaza, ma critica....incet,incet ma distrug.Un tipat ascutit si indelung se aude,tipatul meu.Ma uit pe pereti si totul pare a se fi linistit.Dar ma insel fiindca nu este decat calmul dinaintea furtunii.Ele revin cu o forta mai mare, mai puternica....Nu vor decat sa ma innebuneasca,sa imi distruga ultima urma de personalitate ce mi'a ramas..
Ma trezesc.Ingrozita ma uit pe pereti.Se pare ca a fost doar un cosmar.Unul groaznic.Insa am observat ceva...Una din umbre avea ochii albastri...ochi albastri ce ma priveau cu foarte multa ura...cu foarte multa furie.Ochi care daca m'ar fi prins m`ar fi devorat fara mila...mi'ar fi scos fiecare organ din corp cu precizia unui doctor profesionist...unui chirurg.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu